deci.. M-am trezit... Și se pare că azi e și mai rău și mai dureros... Țipetele pe care le-a scos mama lui Raivos când a trebuit să-i sun să se întoarcă la spital vor rămâne în coșmarurile mele zeci de ani de acum înainte... Ieri a trebuit să aștept să vină familia și pentru o vreme fie am alergat isteric, fie pe podea lângă Raivo... La început, mintea mea era încețoșată de răzbunare... tot ce voiam era să găsesc hackerul, oncologul, oamenii care făceau controale medicale lui Raivo în Letonia, oameni care erau răutăcioși cu el... etc.. dar am realizat și că nu e calea de urmat... Trebuie să fim mai mari decât și să ne concentrăm pe ce e important aici... Sistemul medical este practic dat peste cap - peste tot în lume... Așa că ar trebui măcar să creștem gradul de conștientizare pentru a încerca să salvăm vieți... Despre pârâul @Pumpfun... Nu sunt sigur dacă ar trebui să continui munca fratelui meu sau să las lucrurile așa cum sunt și să fac altceva... Și... Am atât de multe de spus că mintea mea aleargă cu toate lucrurile pe care încă le avem de făcut... Înmormântarea va fi joi și, în general, nu cred că voi funcționa prea mult săptămâna asta... Vă mulțumim tuturor celor care ne-au susținut în această luptă brutală... și îmi pare rău dacă v-am dezamăgit... Sunt distrus...